Şi nu are de ce să facă jocuri după o viaţă exemplară.
Decizia Regelui în legătură cu excluderea nepotului său Nicolae din linia de succesiune a fost, poate, surprinzătoare. Dar nu dovedeşte, până la urmă, decât discreţia şi decenţa acestei familii.
Nu merită discutate şopârlele puse in circulaţie de securiştii de serviciu.
Dar de la monarhişti cu vechi state mă aşteptam la mai mult decât sa scrie că «nu e bine să-ţi alungi din succesiune moştenitorii pe linie bărbătească spre beneficiul colateralilor şi pretendenţilor sau a intereselor nebuloase.».
Într-o singură frază, autoarea
- pune la îndoială discernământul Regelui (“nu e bine să”)
- ignoră, sau consideră neavenită, o decizie anterioară a Regelui prin care stabilea linia de succesiune fără excluderea femeilor (“moştenitorii pe linie bărbătească”)
- colportează (involuntar) unul dintre zvonurile favorite ale securiştilor despre “interesele nebuloase” din jurul Familiei Regale.
Iar o altă monarhistă marcantă scrie:
“Mă doare absența adevărului”
Teribilă propozitie. Duce imediat la gândul că Regele a semnat o minciună.
Dar acest Rege nu minte. Iar adevărul, neconvenabil, stă chiar acolo, în acel comunicat lapidar.
Nimeni nu a comentat rândul care vorbeşte despre “încheierea domniei şi vieţii fiicei mele, Margareta”.
Doamnelor şi domnilor monarhişti, să ne folosim vorbele şi faptele pentru a exista o domnie a Reginei Margareta a României. Dacă asta nu se va întâmpla, discuţia despre drepturile de succesiune ale lui Nicolae de Roumanie nu are niciun sens. Eventualele lui drepturi vin tot pe linie feminină.
Între timp şi Nicolae a confirmat faptul că “decizia Majestăţii Sale Regelui este binevenită”, în sensul că şi fostul principe a dorit să fie liber de constrângerile pe care i le impunea statutul princiar. Şi ajungem astfel la al doilea adevăr, despre care scrie foarte bine Val Vâlcu:
“Cum adică, nu este visul oricărui om de pe planetă să ajungă rege în România? Nu este dispus orice tânăr școlit-trăit în Anglia să renunțe la viața personală, la distracție, la propriile alegeri, doar pentru speranța că la vârsta de 60-70 de ani va putea locui într-o vilă din județul Arad, pe care românii o numesc Palatul de la Sâvârșin?”
În loc să bombănim că regele ar fi manipulat de forţe oculte, mai bine să ne întrebăm de ce nu este azi România monarhie constituţională. Caz în care Parlamentul ar fi putut aproba noile reguli de succesiune, la scurt timp Regele s-ar fi retras asemenea verilor săi din Olanda, Belgia şi Spania în jurul vârstei de 75 de ani, Margareta ar fi fost Regină a României, iar Nicolae (cu acordul Parlamentului) ar fi fost Principe Moştenitor.
Abia atunci am fi avut un cuvânt de spus, prin reprezentantii în Parlament, despre o eventuală îndepărtare a Principelui Moştenitor.
În situaţia de faţă am face bine să ne tăcem neputinţa. Sau măcar să nu ne credem mai deştepţi, mai drepţi sau mai lucizi decât regele nostru.
Contra republicii minciunii: Regatul României 
Aşteptam de mult poziţia dvs.
Decizia din 1 august a.c. aparţine exclusiv Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României. Totodată, un organism consultativ susţine pe şeful Casei Regale a României în luarea deciziilor.
Consultat pentru a susţine Şeful Casei Regale a României în luarea deciziei din 1 august a.c., Consiliul Regal este alcătuit din 8 persoane:
1. Principesa Moştenitoare Margareta;
2. Principele Radu al României;
3. Maestrul Adrian Vasiliu
4. E.S. Ambasadorul Mihnea Constantinescu
5. Dl. Andrew Popper, în calitate de Şef al Casei Majestăţii Sale Regelui
6. Dl. Guy Pochelon
7. Dl. Anders Lindberg
8. Dl. Ioan-Luca Vlad
Acest Consiliu Regal este continuatorul moral al Consiliilor de Coroană.
Să ne amintim de Consiliul de Coroană din 9 aprilie 1937:
Acest Consiliu a luat act de cererea Regelui Carol al II-lea de a-l înlătura pe Principele Nicolae de la drepturile sale dinastice şi a-i retrage titlul regal.
Dosarul principelui Nicolae era consistent:
-căsătoria ilegală pe teritoriul României
-susţinerea pentru Mişcarea Legionară
Totuşi, a existat un membru al Consiliului care s-a opus: Nicolae Iorga.
De ce?
Nicolae Iorga a afirmat că, în eventualitatea dispariţiei regelui Carol al II-lea şi al moştenitorului său, prinţul Mihai, în absenţa posibilităţii continuării succesiunii cu prinţul Nicolae, aceasta va reveni unui membru al familiei Hohenzollern-Sigmaringen, situaţie în care Nicolae Iorga ar fi preferat republica.
O astfel de decizie putea periclita viitorul dinastiei.
De aceea, m-am întrebat:
Chiar nimeni din Consiliul Regal din 1 august 2015 nu i-a luat apărarea Principelui Nicolae?
Ioan-Luca Vlad a răspuns: „Din cate am eu cunostinta, nu a fost nimeni din Consiliul Regal. Dar Consiliul Regal face doar niste sugestii, Regele este singurul care ia decizia. Putea ca in Consiliul Regal sa fie membri care sa zica nu, desi nu au fost, si tot Majestatea Sa era cel care decidea.”
Şi totuşi, unde e Nicolae Iorga?
Dar daca nu era nimic de aparat?
Daca singurul lucru pe care il putea face regele era sa-l apere pe nepotul sau excluzandu-l din linia de succesiune?
De ce trecem atat de usor peste cuvintele celui exclus, care:
1. a gasit el insusi ca suporta greu anumite constrangeri de rol
2. a calificat ca „binevenita” decizia Majestatii Sale
3. a multumit familiei care l-a sprijinit in România (i.e. Principesa Mostenitoare)
?
Excluderea din linia de succesiune a Principelui Nicolae, fost Regent al Regatului României, al doilea si ultimul in linia de succesiune, era o problemă de stat; excluderea Principelui Nicolae, nepotul Regelui Mihai, al treilea in linia de succesiune la sefia Familiei Regale a României, e o problemă de familie – Seful Familiei Regale decide.
Oare pentru fratele regelui Carol al II-lea era ceva de apărat? Şi, totuşi, Iorga l-a apărat, deşi era total nepotrivit pentru a fi monarh, iar regele Mihai I i-a redat drepturile dinastice, în 1942.
Problemele Familiei Regale sunt văzute, de o mare parte din cei care speră în revenirea la monarhie, drept chestiuni publice. În comunicatul din 10 august a.c. se vorbeşte despre „Familia Regală și societatea românească” şi de nevoile ei. Ioan-Luca Vlad a declarat că întrunirea din 1 august a.c. a fost un moment dinastic, nicidecum unul intim, de familie.
Mărturisesc că m-a mirat absenţa, din Consiliul Regal, a vechilor colaboratori ai Casei Regale a României (precum Simina Mezincescu, Mihai Ricci, Dan Bădic sau Michael Flaks) ori a vechilor monarhişti (precum Dan Grigore, Pianist al Casei Regale). Consiliul Regal poate avea oricâţi membri consideră Şeful Casei Regale.
Cât priveşte propria declaraţie a prinţului:
1. în scrisoare mărturiseşte: „am reflectat la viitorul ţării şi Casei noastre, precum şi la rolul pe care eu îl pot avea în propăşirea lor”, ceea ce indică o preocupare în acest sens;
2. personal, nu m-aş fi aşteptat ca un membru al Familiei Regale să considere altfel decât „binevenită pentru el” o decizie a şefului Casei Regale, pe care o acceptă „cu multă durere în suflet”;
3. Principesa Margareta a declarat despre nepotul Alteţei Sale Regale: „Prezența lui [Nicolae] îi asigură pe oameni că Familia Regală a României are un viitor, că nu se va opri la generația mea. Principele Nicolae este un semn de continuitate.” („Drumul spre casă”, Curtea Veche, 2014, p.9) Sunt convins – şi ştiu în mod nemijlocit – că Principesa Moştenitoare şi-a susţinut nepotul în angajamentele sale.
Într-un interviu din (Point de Vue) publié le 07 avril 2015, putem citi:
„- Vous est-il arrivé de regretter votre décision?
– Bonne question! Je crois que la vie m’a fait un cadeau incroyable. Accepter de venir en Roumanie et m’impliquer dans l’activité de la couronne roumaine a été une bonne décision.”
Nimic nu prevestea acest eveniment….
„Apararea” de care ati vorbit avea loc in Regatul Romaniei. Iorga putea, asadar, sa invoce ratiuni de stat care puteau fi opuse dorintei regelui sau chiar dorintei celui care urma sa fie exclus. In cazul de fata, noi nu putem face asta.
Articolul acesta e bine argumentat si pare mai aproape de adevar decat alte articole scrise pe acest subiect de catre fani ai regelui Mihai.
…In alta ordine de idei, ne place sa credem ca suntem o tara francofona ( desi franceza a pierdut mult teren in raport cu engleza) ; casele princiare din tarile francofone ( Saxa Coburg din Belgia, Bourbon Orleans din Franta, Grimaldi din Monaco) ,in cadrul regulilor de succesiune, aplica in continuare Legea Salica . Din ce motiv Casa princiara Romana doreste reguli noi de succesiune la Tronul Romaniei,noi fiind o tara francofona ? Personal nu contest calitatile umane si politice ale principesei Margareta si ale nepotului sau de sora, dar pentru a ocupa Tronul e nevoie de a avea dreptul din nastere. Daca Parlamentul prin partidele politice ar accepta sa schimbe regulile de succesiune, politicienii s-ar simti indreptatiti sa solicite la randul lor privilegii politice si materiale capului incoronat caruia i-au creat o situatie neasteptata.
Ce vreau sa spun e ca monarhia e superioara republicii dar un monarh santajabil poate fi dezastruos in comparatie cu un presedinte la fel de santajabil de catre partide .
Ce are francofonia cu monarhia?!!
Regii Romaniei sunt regi prin mila lui Dumnezeu si vointa nationala. Nu-mi amintesc ca asa zisa lege salica sa fie printre legile divine, nici nu-mi amintesc vreun exemplu in care cei care au votat pentru schimbarea regulii de succesiune (in Danemarca, Marea Britanie sau Olanda, de pilda) sa fi fost acuzati de … santaj politic.
Oameni buni, adoptarea Conventiei Europene a Drepturilor Omului , care interzice orice discriminare pe criterii sexuale a obligat toate statel UE care au monarhia constitutionala ca forma de guvernamint si mai pastrau asa zisa lege salica in Constitutie sa o aboleasca! Chiar si Norvegia, care nu este membra UE, s-a aliniat noii reguli! Singura monarhie europeana care mai pastreaza legea salica este minusculul principat Lichtenstein, care nu face parte din UE! Haideti ca macar oamenii cu pretentii sa renuntam la pagubosul sport national „Oricine isi da cu parerea despre orice”!