Mituri republicane (2): Republica Franceză

Marianne a fost zeiţa libertăţii sau mama tiraniilor populare?

Revoluţia Franceză a fost o catastrofă a istoriei europene. Nu adus libertate, ci o lungă serie de tiranii. Nu a adus fraternitate, ci extinderea razboiului civil pe o scara fără precedent (nici măcar lungile războaie religioase din secolul XVII nu au produs numarul de victime ale Terorii republicane).

Câteva exemple de „progres” republican:

1. Ghilotina – un simbol al noii mentalitati republicane despre justitie (= maşină de tocat „duşmanii poporului”)

2. Carnea de tun. Napoleon Bonaparte este primul care a folosit artileria într-un mod „inovativ” pe câmpul de luptă, împotriva trupelor adverse în câmp deschis, provocând pierderi umane masive. Testase mai întâi „inventia” împotriva parizienilor (şi-a câştigat favorurile Directoratului înnăbuşind, cu tunurile, o revoltă). Desigur că pierderile mari cereau armate mari; dacă secolul XVIII văzuse aşa-numitele „războaie galante” în care pierderile într-o luptă puteau fi de câteva zeci de oameni, in timpul lui Napoleon se numărau cu zecile de mii.

3. Dictatura. Să ne înţelegem: dictatura era o instituţie pe timp de război a republicii romane. Era limitata la 6 luni (teoretic, pentru că abuzrile au fost numeroase). Revoluţia Franceză, declarând război permanent „duşmanilor libertăţii”, a justificat astfel dictatura unor „prieteni ai poporului”. Se nşte astfel tiranul „popular”, adesea „legitimat” printr-un plebiscit. Robespierre, Napoleon I, Napoleon al III-lea au ocupat astfel un sfert din primul secol al Republicii Franceze. Şi aproape toţi dictatorii secolului XX au ieşit din mantaua Revoluţiei Franceze. Dar despre Lenin, Mussolini şi Hitler vom mai vorbi.

Poate credeţi că totuşi a meritat. Că astea au fost doar preţul ce trebuia plâtit pentru libertate, egalitate şi fraternitate. Vă zic doar atât: Suedia a plătit acest preţ? Dar Danemarca? Poate Norvegia? Aceste ţări au fost şi sunt încă înaintea Franţei la capitolele libertate, egalitate, fraternitate. Fără să treacă printr-un seism de o suta de ani. Fără să-şi trimită regii sau cetăţenii la ghilotină.