Mituri republicane (1): A Doua Republică Spaniolă

Parcă pentru a dovedi că nu se poate învăţa nimic din trecut, destul de mulţi spanioli (totuşi, nici pe departe majoritari!) par să fie dispuşi să plece din nou urechea la cântecele de sirenă ale marxiştilor deghizaţi în republicani democraţi.

De fapt, Republica Spaniolă (1931-1939) a fost un regim care nu poate fi descris ca un stat legitim, nici ca un stat de drept şi nici măcar ca un stat care să fi fost susţinut vreodată de majoritatea populaţiei.

1. Republica a fost proclamată printr-o lovitură de stat, la două zile după ce socialiştii câştigaseră alegerile municipale (în care au câştigat în marile oraşe, dar la nivel naţional au avut 40% din voturi!). Guvernul provizoriu autoproclamat la Madrid a a organizat alegeri, iar parlamentul rezultat a fost declarat Adunare Constituantă, carea votat rapid (în câteva săptămâni!) constituţia republicană.

2. Republica a girat, încă de la început, asasinatul politic şi chiar ucideri în masă ale adversarilor sau presupuşilor adversari. Biserica a fost o ţintă predilectă. În Barcelona, de exemplu, 56 din cele 58 de biserici au fost devastate (iar cele mai multe incendiate). În timpul Republicii 7000 de preoţi şi călugări au fost ucişi. A fost cea mai mare persecuţie religioasă în lumea occidentală din timpurile moderne.

În total, peste 50 000 de oameni au fost ucişi fără judecată în anii Republicii. Intelectualii şi artiştii suporteri ai Republicii au încercat (şi au reuşit, pentru mulţi şi pentru multă vreme) să acrediteze ideea că „teroarea roşie” a fost o reacţie la „teroarea albă” (represiunea franchistă) şi că actele de teroare republicană nu ar fi fost organizate de puterea politică. Ambele teze sunt şubrede. Mii de oameni au fost ucişi înainte de izbucnirea rebeliunii lui Franco (incluzând 300 de călugăriţe care au fost şi torturate de miliţiile republicane). E adevărat că Franco a făcut mai multe victime (probabil peste 100 000), dar republica deţine recordul de intensitate: 17 000 în prima lună de război civil (nu e vorba de cei ucişi în luptă).

3. La alegerile din 1936 (ultimele dinaintea războiului civil) Frontul Popular a câştigat cu 35% (faţă de 33% pentru adversari!) – aşadar nici vorbă de o mare susţinere faţă de această republică marxistă!

Cam asta e republica idealizată de Hemingway, Malraux şi Picasso.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s