Abecedarul monarhiei constituţionale (T)

T de la tratate

Articolul 88 (ultimul alineat) din Constitutia din 1923:

El [Regele] încheie cu Statele străine conventiunile necesare pentru comert, navigatiune si alte asemenea; însă pentru ca aceste acte sa aibă autoritate îndatoritoare, trebuie mai întâiu a fi supuse Puterii legislative si aprobate de ea.

Articolul 92 (primul alineat) din constitutia actuala:

Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil.

De fapt, tratatele internationale erau negociate de guvern si in timpul monarhiei constitutionale, erau semnate de ministri in numele Regelui si erau semnate efectiv de Rege abia atunci cand erau ratificate de Parlament. Astazi, presedintele este pus in situatia de a actiona in domeniul politicii externe ca parte a puterii executive, fiind astfel expus riscului de a se gandi prea mult la interese partizane, de moment, care pot afecta interesele pe termen lung ale României.

In plus, Regele avea posibilitatea sa ia distanta fata de anumite tratate in care guvernul era silit, de imprejurari exceptionale, sa cedeze unor presiuni internationale bazate pe forta, nu pe drept. Astfel, Domnitorul Carol nu a semnat Tratatul de la Berlin (1878), prin care Rusia ocupa trei judetele basarabene, iar Regele Ferdinand nu a semnat Pacea de la Bucuresti (1918) cu Puterile Centrale.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s