25 de ani de orbiri electorale (4)

2005 – Anul XVI al Republicii Minciunii

Record mondial de iresponsabilitate prezidentiala: un „presedinte jucator” reuseste ca in doua luni:

1. Sa formeze o majoritate parlamentara prin atragerea unui  partid satelit din alianta electorala care tocmai castigase alegerile parlamentare

2. Sa denunte alianta cu acel partid ca fiind „imorala” la doua saptamani dupa ce contribuise decisiv la respectiva intelegere.

3. Sa-i ceara primului ministru sa demisioneze pentru a declansa alegeri anticipate (la nici o jumatate de an de la precedentele).

2006 (Anul XVII) – In anul de dinaintea aderarii la UE, „presedintele jucator” gaseste ca e momentul sa declanseze o lupta de imagine cu primul ministru. Republica minciunii intra in „razboiul dintre palate” (palate republicane, sa ne intelegem!) din care nu a iesit nici in ziua de azi.

2007 (Anul XVIII) – Prima suspendare a „presedintelui jucator”. Comisia de ancheta parlamentara voteaza cu majoritate un raport care contine 19 imputari in legatura cu incalcari ale Constitutiei de catre presedintele republicii. Curtea Constitutionala admite ca presedintele a savarsit incalcari ale constitutiei, dar stabileste ca nu au fost „grave”. Aflam asadar ca pot exista incalcari ale constitutiei pentru care presedintele nu trebuie tras la raspundere. 6 milioane de cetateni (o treime dintre electori, dar trei sferturi dintre cei care au votat in referendumul de demitere) spun si ei ca presedintele poate continua sa joace.

A existat si o voce care a incercat sa deschida macar ochii unor intelectuali hipnotizati de charisma de mahala a „sefului statului”:

“Exemplul pe care ni l-a dat preşedintele ţării, Traian Băsescu, nu e cel mai bun, dar nici atitudinea unor distinşi intelectuali, care îi susţin până şi defectele, fără rezerve, ceea ce e foarte periculos, nu e de apreciat.[…]

Pentru a ne integra demn în familia europeană, ne trebuie politeţe, moderaţie şi înţelegere, pentru că orice violenţă verbală e tot atât de dăunătoare ca şi cea fizică

Având în vedere disensiunile constante din ultimii 17 ani, ar fi cazul să pu­nem în dezbatere publică forma de guvernământ cea mai potrivită pen­tru poporul român: republică prezidenţială, republică parlamentară sau monarhie constituţională”

Doina Cornea. „Apel la normalitate”. 15 mai 2007. Vox clamantis in deserto.

(va urma)

 l

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s