Numărătoare inversă: 15…

… motive pentru a NU alege un preşedinte

5 motive sprijinite pe trecut

  1. Un preşedinte popular are mari şanse de a deveni dictator (sau chiar împărat! – vezi cazul Napoleon III, primul şi singurul preşedinte al celei de-a II-a republici franceze) – s-a întâmplat de cel puţin 10 ori în ultimul secol, numai în Europa (în America Latină e regula, în ultimii 200 de ani!).
  2. Un preşedinte care se bazează pe „legitimitatea” dată de votul popular îşi va folosi adesea această putere pentru a uzurpa puterea parlamentului – e cazul tuturor preşedinţilor celei de-a cincea republici franceze, cu excepţia lui Giscard d’Estaing.
  3. Un preşedinte căruia i se dă acces privilegiat la serviciile secrete, va folosi adesea această putere în scopul perpetuării puterii personale sau a grupului său de interese. S-a întâmplat nu numai în America Latină ci şi în Statele Unite ale Americii.
  4. În momente de criză, preşedintii nu pot rezolva criza, pentru că sunt parte a jocului politic, în schimb, regii pot, pentru că sunt deasupra diviziunilor politice, naţionale şi chiar sociale. S-a întâmplat în Spania, în 1975, unde Regele Juan Carlos a reuşit să-i aducă la aceeaşi masă pe comunişti şi falangişti, s-a întâmplat în Belgia în ultimul deceniu, când Regele a fost singura punte între comunităţile naţionale timp de 1000 de zile.
  5. Pentru că preşedinţii trebuie să promită întotdeauna lucruri dorite doar de o parte a electorilor. După alegere au două variante – să respecte ce au promis şi atunci vor fi doar preşedinţii celor care i-au ales, sau să spună „A fost doar campanie electorală, de acum sunt preşedintele tuturor” şi indiferent dacă reuşeşte sau nu, preşedinţia aceea va fi bazată pe minciună. Istoria a arătat că nimic solid nu se sprijină pe minciună.

5 motive actuale şi locale (bazate pe ceea ce am trăit)

  1. Alegerile prezidenţiale au divizat de fiecare dată adânc România. Iar preşedinţii aleşi au fost tocmai cei care au exploatat la maxim aceste falii, nu cei care s-au străduit să le micşoreze (nici măcar după ce au fost aleşi!).
  2. Preşedinţii aleşi au făcut toţi politică personală şi de grup, uneori în detrimentul intereselor pe termen lung ale României. Tratatul cu URSS din 1991, Tratatul cu Ucraina din 1997, atitudinea preşedintelui în timpul crizei din iulie-septembrie 2012 (când a invocat o „lovitură de stat parlamentară”!) sunt doar primele exemple care îmi vin în minte.
  3. Toţi cei trei preşedinţi din sfertul de veac postdecembrist au încălcat cel puţin o dată Constituţia, doi dintre ei în mod repetat şi grav.
  4. Niciunul dintre preşedinţii aleşi nu a ieşit din politică după terminarea mandatului – o dovadă mai bună că nu au fost apolitici pe durata mandatului cu greu s-ar putea găsi.
  5. Niciunul dintre preşedinţii aleşi ai României nu a reuşit să creeze un pact naţional care să dureze decenii, aşa cum a fost Pactul de la Moncloa în Spania după revenirea la democraţie, sau, de ce nu, cel realizat de Carol I al României cu partidele liberal şi conservator după 1888 („rotativa guvernamentală”).

5 motive pentru viitor

  1. Ştiu cine ar urma la tron în următorii 50 de ani (şi nu am motive de îngrijorare cu privire la caracterul celor ce vor purta Coroana de Oţel dacă Parlamentul votează regulile de succesiune propuse de Regele Mihai în 2007), nu ştiu însă cine ar putea câştiga alegerile peste 5 ani (dar nu mă aştept la încă o minune – să vedem cât o să ţină şi asta cu neamţul!)
  2. Două republici nu pot avea acelaşi preşedinte, dar două monarhii constituţionale pot avea acelaşi rege; ar fi o cale de a aduce mai rapid împreună Basarabia şi România şi o cale de a aduce mai rapid Moldova în NATO (independent de aderarea la UE; regele sau regina fiind capul oştirii – în cazul uniunii dinastice ar putea fuziona cele două armate)
  3. Un război la graniţele României a devenit, din păcate, destul de probabil. Eu m-aş simţi mai încrezător dacă aş şti că în fruntea ţării e o instituţie care nu e afectată de corupţie – ceea ce nu se poate spune despre preşedinţie (cel puţin despre precedentul mandat se afirmă deja, cu ceva probe, că a început cu o uriaşă cumpărare de voturi din bani negri). Şi NATO ar putea să judece la fel – un preşedinte român este un risc de securitate mai mic sau mai mare decât un rege din spiţa celui care a rezistat şi lui Hitler şi lui Stalin?
  4. Pentru că un marinar bun va prefera să rămână marinar, iar un marinar prost îşi va închipui că navele sunt prea mici pentru priceperea lui şi că abia la bordul unei ţări îşi va putea arăta talentele. Un rege învaţă meseria de rege şi face asta la vedere, de obicei câteva decenii. Aşa că nu-i nevoie să aleg dintre marinari, ingineri sau profesori – doar să fiu atent ca moştenitorul tronului să aibă educaţia potrivită.
  5. Pentru că nu mai vreau să votăm preşedinţi după chipul şi asemănarea majorităţii, mai ales atunci când avem regi care ar putea să tragă în sus chiar şi majoritatea!

Numărătoarea inversă continuă până la 10 Mai.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s