Numărătoare inversă: 19…

… bătălii diplomatice şi militare ale Coroanei României

1. Bătălia pentru Moldova (1866 – 1871). Au existat mişcări secesioniste în Moldova în primii ani de după abdicarea lui Cuza. Domnitorul Carol a abordat această problemă cu mult tact (de exemplu, a numit Iaşii „Capitala culturală a României”), dar şi cu o viziune pragmatică – „separatismul va fi învins de calea ferată”. Prima cale ferată românească conectată la reţeaua internaţională a fost magistrala care traversa Moldova. Bătălia pentru Moldova a fost câştigată de Domnitorul Carol. Acest lucru a fost evident la serbările de la Putna (in 1871, la 400 de ani de la fondarea manastirii), in Bucovina ocupata de austrieci, când a fost limpede că toţi românii şi-au pus speranţele în Vodă Carol.

2. Bătălia pentru leu (1867 – 1874). Pe 22 aprilie 1867 a fost instituită o monedă natională – leul. Teoretic, România nu avea dreptul de a bate monedă şi mulţi ziceau că nu are nici puterea de a susţine o monedă proprie. Domnitorul Carol a pariat pe leu şi a câştigat. Bătălia pentru leu a fost  câştigată atât de categoric încât Regele Carol şi-a ţinut liniştit majoritatea economiilor în lei.

3. Războiul de Independenţă (1877 – 1878). Câştigat de armata română organizată şi comandată de Vodă Carol.

4. Bătălia pentru recunoaşterea independenţei (1878 – 1881). Carol a vrut ca România să fie recunoscută ca ţară independentă şi neutră, pe modelul Belgiei. Rusia s-a opus vehement. Neutralitatea a fost refuzată de marile puteri, independenţa a fost recunoscută, în principiu, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiţii. Remiză onorabilă pentru Vodă Carol.

5. Bătălia pentru Basarabia (1878). Domnitorul Carol s-a opus pretenţiilor de continuare a prezenţei militare ruse pentru încă cinci ani de la încheierea războiului ruso-turc. A remobilizat armata pentru a rezista. Ruşii au cedat. Dar nu au mai cedat în pretenţia lor asupra celor trei judeţe basarabene care reveniseră la Moldova în 1856. Carol s-a opus. Marile Puteri au impus cedarea Basarabiei, oferind drept compensaţie Dobrogea de Nord. Vodă Carol a lăsat guvernul să semneze, dar el însuşi nu şi-a pus semnătura pe cedarea Basarabiei. Bătălie pierdută cu onoare.

6. Bătălia pentru recunoaşterea ca Regat (1879 – 1881). Graţie prestigiului câştigat în război şi a legăturilor cu familiile domnitoare europene, bătălia a fost câştigată destul de repede.

7. Bătălia pentru recunoaşterea rolului de putere regională (1878-1913). Rolul de arbitru în Balcani a  început să fie recunoscut României încă din 1885, din timpul războiului sârbo-bulgar, şi a fost definitiv consacrat de războaiele balcanice (1912-1913). Această bătălie câştigată mai ales diplomatic a fost foarte importantă şi pentru soarta românităţii de la sud de Dunăre.

8. Bătălia pentru drepturile românilor din Transilvania (1883 – 1916). Regele Carol  s-a manifestat ca un sprijinitor al românilor transilvăneni pentru prima oară chiar în momentul semnării pactului secret de alianţă cu Germania şi Austro-Ungaria: a refuzat înscrierea unei clauze prin care s-ar fi angajat să descurajeze „mişcările iredentiste”. Apoi a intervenit (cu succes) pe lângă împăratul Franz Joseph pentru eliberarea memorandiştilor. Nu a putut totusi sa influenteze semnificativ politica guvernului maghiar de asimilare fortata a romanilor.  Bătălie pierdută cu onoare de Regele Carol.

9. Prima campanie în Transilvania (1916). Bătălie pierdută cu onoare de Regele Ferdinand.

10. Apărarea Moldovei, rămasă singura Românie liberă (1916-1917). Remiză onorabilă pentru Regele Ferdinand si armata sa de tarani.

11. Pacea de la Bucureşti (1918). Bătălie pierdută cu onoare de Regele Ferdinand, care a refuzat să-şi pună semnătura pe tratat, gest care a cântărit greu în recunoaşterea de către Antanta a revendicărilor româneşti la Conferinţa de Pace de la Paris.

12. Unirea Basarabiei şi a Bucovinei cu Regatul României (1918). Uimitor ce a reuşit să facă Regele Ferdinand cu armata sa de ţărani! În anul în care România era redusă la cea mai mică Moldovă, armata română asigură ordinea în Basarabia şi Bucovina, făcând posibilă reîntregirea Moldovei. Bătălie câştigată de Ferdinand I.

13. A doua campanie în Transilvania (1918). Reintrarea în război nu a fost o decizie uşoară. România lupta din nou pe două fronturi. Bătălie câştigată de Ferdinand Întregitorul.

14. Bătălia pentru Banat (1918 – 1919). Bătălie diplomatică câştigată prin intervenţia decisivă a Reginei Maria.

15. Războiul cu Ungaria (1919). Bătălie câştigată de Regele Ferdinand. Atât de cavalerească a fost comportarea armatei române în Ungaria, încât regelui i-a fost propusă şi Coroana Ungariei (tratative secrete au continuat până în 1922)

16. Bătălia pentru Moldova (1941 – 1944). Remiză onorabilă pentru Regele Mihai. România a recâştigat şi apoi a pierdut din nou Basarabia şi Bucovina de Nord, dar prin actul de la 23 august a fost evitată transformarea întregii Moldove în republică sovietică.

17. Bătălia pentru Transilvania (1944-1945). Bătălie câştigată de Regele Mihai. am mai scris despre asta în Gambitul Regelui.

18. Bătălia pentru România (1945 – 1948). În 1945 Regele Mihai intră în Greva Regală. Marile puteri occidentale nu îl susţin. În martie 1948, Regele denunţă abdicarea ca nulă. Marile puteri nu reacţioneză. Bătălie pierdută cu onoare de Regele Mihai.

19. Bătălia pentru intrarea în NATO (1997 – 2002). Bătălie câştigată cu sprijinul generos şi necondiţionat al Regelui Mihai.

Numărătoarea inversă continuă până la 10 Mai.

Anunțuri

Un gând despre “Numărătoare inversă: 19…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s