Numărătoare inversă: 23 …

… de puncte în plus ale Constituţiei din 1923 faţă de constituţia actuală

1. Libertatea constiintei, libertatea invatamantului, libertatea presei, libertatea intrunirilor, libertatea de asociatie sunt recunoscute distinct de „libertăţile şi drepturile stabilite prin legi” (art.5, Constituţia din 1923). Constituţia nu creează aceste libertăţi fundamentale, nici nu le reglementează, ci se ocupă de interzicerea explicită a oricăror forme de îngrădire a lor. Constituţia actuală are o preocupare inversă – cum să dea mai multe puteri de reglementare statului sub pretextul „ocrotirii” drepturilor.

2. „Libertatea individuala este garantata. Nimeni nu poate fi urmarit sau perchizitionat, decat in cazurile si dupa formele prevazute in legi. Nimeni nu poate fi detinut sau arestat, decat in puterea unui mandat judecatoresc motivat, care trebuie sa-i fie comunicat in momentul arestarii sau cel mai tarziu in 24 ore dupa detinere sau arestare.” (art.11). Un text clar, care lasă detaliile în seama legii, stabilind ferm limitele – statul e garant (deci răspunde material pentru erori!), mandat judecatoresc motivat. Nu e cazul în constituţia actuală: un text lung şi dezlânat, in care e vorba mai mult despre restricţiile libertăţii (în 11 din cele 13 alineate!). Iar libertatea nu e garantată – e mixată cu „siguranţa persoanei” şi e doar „inviolabilă”.

3. Proprietatea de orice natura precum si creantele asupra Statului sunt garantate. (art. 17) În constituţia actuală proprietatea privată este doar „ocrotită”, iar garanţiile constituţionale în materie de expropriere sunt mai puţin precise.

4. Zăcămintele subsolului aparţin statului. Statul plateşte redevenţe proprietarilor suprafeţelor. Nu se pot face concesiuni perpetue (durata maximă – 50 de ani). Constituţia actuala nu a stabilit nimic în această privinta. Şi s-a văzut.

5. „Libertatea constiintei este absoluta.”(art. 22) Pentru comparaţie, iată ce au produs urmaşii republicii sovietice: „Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.” (art. 29) Am înţeles, să trăiţi: suntem liberi, dar „trebuie să”!

6. „Toti factorii productiunii se bucura de o egala ocrotire.”(art. 21). Nu există o prevedere similară în constituţia actuală.

7. „Invatamantul este liber in conditiunile stabilite prin legile speciale” (art. 24) Legi speciale, adică adoptate cu o majoritate de două treimi şi liber, adică oricine poate să infiinteze o scoala si poti invata si in particular – aşadar era permisă şcoala acasă.

8. „Statul, judelele si comunele vor da ajutoare si inlesniri elevilor lipsiti de mijloace, in toate gradele invatamantului, in masura si modalitatile prevazute de lege.”(art. 24). Iată sistemul voucherelor educaţionale despre care tot vorbim şi nu facem nimic de 20 de ani. Şi tot vorbind aşa, copiii de la ţară au mai puţin acces la învăţământul superior decât în perioada interbelică.

9. Libertatea presei este garantată în1923, „inviolabilă” în 2003.

10. Nu se pot stabili legi excepţionale în privinţa presei în 1923, sunt permise explicit în 2003 („Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.” – art. 30 din constitutia actuală)

11. „Nu este nevoe de autorizatiunea prealabila a nici unei autoritati pentru aparitiunea oricarei publicatiuni.”(art. 25) Cum rămâne cu CNA-ul actual?

12. „Nici un ziar sau publicatiune nu va putea fi suspendat sau suprimat.” Constituţia actuală nu mai interzice suspendarea.

13. „Secretul scrisorilor, telegramelor si al convorbirilor telefonice este neviolabil.”(art. 27) Acest alineat apare identic şi în constituţia actuală. Numai că în Constituţia din 1923, articolul mai contine două alineate – despre excepţii şi despre „responsabilitatea agentilor Statului si a particularilor pentru violarea secretului scrisorilor, telegramelor si convorbirilor telefonice.” Despre asta constitutia actuală tace.

14. Nu e nevoie de autorizaţie prealabilă pentru o întrunire publică. De câte ori nu am auzit în ultimii 25 de ani expresia „miting neautorizat”? Reflexe de stat poliţienesc…

15. „Toate puterile Statului emana dela natiune, care nu le poate exercita decat numai prin delegatiune.” (art 33) E fixat un cadru clar al democraţiei reprezentative. Constituţia actuală  foloseşte pur şi simplu terminologia sovietică: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului”

16. „Senatul se compune din senatori alesi si din senatori de drept(art. 67). Instituţia senatorilor de drept, aşa cum era ea reglementată în Constituţia din 1923 mi se pare un plus pentru calitatea actului legislativ.

17. Alegerea senatorilor doar de către cetăţenii peste 40 de ani (şi dintre cetatenii peste 40 de ani) era menita să asigure rolul ponderator al acestei Camere.

18. Există în Constituţia din 1923 un articol (84) care descrie procedura pentru constatarea incapacitatii de a domni a Regelui. Constituţia actuală nu spune nimic despre modul în care poate fi constatată incapacitatea de exerciţiu a preşedintelui. Şi au fost deja câteva ocazii în care o asemenea procedură ar fi fost necesară.

19. „Numai Curtea de Casatie in sectiuni-unite are dreptul de a judeca constitutionalitatea legilor”.(Art. 103) La asta ar trebui să revenim după catastrofa numită curte constituţională.

20. Art. 99 al Constituţiei din 1923– „Orice parte vatamata de un decret sau o dispozitiune semnata sau contrasemnata de un ministru care violeaza un text expres al Constitutiunii sau al unei legi, poate cere Statului, in conformitate cu dreptul comun, despagubiri banesti pentru prejudiciul cauzat. „

21. În Constituţia din 1923 nu există capitolul „Îndatoririle fundamentale”, prezent în constituţia actuală după modelul constituţiilor sovietice şi al celei carliste. Aceste constitutii care stabilesc in mod separat „indatoriri” sunt specifice reglementărilor emise prin voinţă suverană de sus în jos (de către un monarh absolut, un dictator sau, in cazul constitutiilor comuniste, de catre „detaşamentul de avangardă al clasei muncitoare”). Altminteri, garanţiile din Constituţia din 1923 sunt tocmai o expresie a obligaţiilor pe care şi le asumă reciproc cetăţenii pentru a-şi apăra drepturile.

22. „Tot Românul, fara deosebire de origina etnica, de limba sau de religie, face parte din unul din elementele puterii armate, conform legilor speciale. Puterea armata se compune din: armata activa cu cadrele ei permanente, rezerva ei si militiile.”(Art. 119) Această organizare a armatei a făcut şi a menţinut România.

23. „Constitutiunea poate fi revizuita in total sau in parte din initiativa Regelui sau oricareia din Adunarile legiuitoare.”(art. 129). Nimic nu e nerevizuibil. Actuala constituţie depăşeşte însă orice limite ale decenţei în materie de îngrădiri ale revizuirii.

Numărătoarea inversă continuă până la 10 Mai.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s