„Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor! Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa.”(MS Regele Mihai, 25 octombrie 2011)
Am vorbit toată luna martie despre Regatul României. Dar nu doar despre trecut era vorba, ci şi despre prezent. Cum şi azi, de ziua de naştere a Regelui Carol I (10 aprilie 1839), va fi vorba nu de planuri de trecut ci de planuri de viitor.
Hai să punem în paralel primii 20 de ani de domnie ai lui Vodă Carol (1866-1886) cu primii 20 de ani ai republicii postcomuniste (1990 – 2010).
În dreptul lui Vodă Carol avem:
1. O Constituţie atât de liberală că Bismarck l-a sfătuit să nu o accepte. Vodă Carol a promulgat-o, a acceptat-o şi a respectat-o. A cerut şi a obţinut dreptul de a se opune promulgării legilor (cu excepţia bugetului) – drept pe care nu l-a utilizat însă niciodată în 48 de ani!
2. O armată instruită, motivată şi bine echipată, care a uimit Europa la 1877, câştigând independenţa României. A găsit 30 000 de puşti vechi şi a ajuns, într-un singur deceniu, să poată mobiliza 125 000 de oameni avand la activ zeci de milioane de zile de instrucţie, baterii de tunuri Krupp, organizare germană şi unul dintre cele mai bune servicii sanitare din Europa.
3. Peste 3000 de kilometri de cale ferată!
4. O diplomaţie de primă clasă, care a reuşit să poziţioneze România ca factor de stabilitate în Balcani, o Belgie a Orientului.
Ce a făcut republica postcomunistă?
1. O constitutie mai zgârcită cu libertăţile şi pe care nimeni, începând cu preşedinţii, nu a privit-o cu vreun oarecare respect.
2. O armată cu câteva batalioane performante. La o mobilizare ar putea scoate cel mult tot atâţia soldaţi ca Vodă Carol, însă cu mai puţine zile de instrucţie, cu armament de acum o generaţie, probabil mult mai puţin motivaţi.
3. Câteva zeci de kilometri de autostradă!! Iar viteza de circulatie pe calea ferată a ajuns mai mică decât in vremea lui Vodă Carol!!!
4. O diplomaţie care nu reuşeşte să repună onorabil România pe hartă.
Toate astea sunt doar întâmplări? Nu cumva există o altă explicaţie? Nu e evident că republica e susţinută de trupele de ocupaţie? Care trupe de ocupaţie? Acelea pe care le-a numit Regele Mihai: cinismul, interesul îngust şi laşitatea.
Şi cine ar putea conduce lupta împotriva acestor trupe de ocupaţie? Întrebarea are un răspuns actual, nu unul istoric. E cineva care şi l-a luat ca model politic şi moral pe Vodă Carol Întemeietorul.
Contra republicii minciunii: Regatul României 
Reblogged this on Dan Ghenea and commented:
„Așa cum ne învață istoria, domnia legii are nevoie să stea deasupra conjuncturilor. Astfel, ne vom bucura de respect și de prestigiu în fața prietenilor și în fața adversarilor.
Acum o sută patruzeci și cinci de ani, Regele Carol I, strămoșul meu, a rostit în Mesajul Tronului o frază pe care doresc să o reamintesc:
“Europa ne poartă astăzi un viu interes. Să ne unim dară cu toţii, spre a dovedi că suntem un popor demn de această bunăvoinţă”.
Așa să ne ajute Dumnezeu!” (extras din Discursul Principesei Margareta la Sesiunea Solemnă a Senatului din 17 iunie 2014, prilejuită de aniversarea a 150 de ani de la înfiinţarea Senatului României)
Foarte interesant ! Fiecare frază spune un mare adevăr. Cumva am simţit nevoia (sufletească) să recitesc. Poate pentru că sunt sătulă de minciuni. Vreau ceva care să-mi dea siguranţă. Parafrazând: „domnia legii are nevoie să stea deasupra conjuncturilor”. Aşa este. Numai aşa „ne vom bucura de respect şi de prestigiu”. Aşa este. „Europa ne poartă astăzi un viu interes” (Nu o arată, dar ne poartă!). „Să ne unim dară cu toţii, spre a dovedi că suntem un popor demn” – mă opresc aici. Adevărat. Cred că aveam nevoie de astfel de adevăruri, pentru că sunt sătulă de minciunile care circulă în societatea românească. Şi în fiecare zi mă întreb: Cum s-a putut ajunge aici? De ce s-a ajuns la o astfel de stare de lucruri? Suntem în Europa, dar nu suntem puși corect pe hartă. Incă un adevăr: Ne stăpânesc: „cinismul, interesul îngust și lașitatea”.