Despre pericolul democraţiei directe

tudorvisanmiu

„Există în democraţie un viciu ascuns […] Ca regulă generală, dacă democraţia a dat maselor dreptul de a alege, ea a întărit pe măsură şi puterea aleşilor, legitimând-o. «Democraţia directă» aapare ca o consecinţă a acestei logici destul de perverse. În acest tip de regim politic, dialogul se leagă exclusiv între conducător şi popor. Nimic mai democratic în aparenţă: sufragiu universal şi consultări periodice ale naţiunii, prin plebiscit. În realitate, acest raport univoc înăbuşă dezbaterea, lasă loc manipulării (e mai uşor să manipulezi masele decât elitele) şi îi conferă conducătorului, devenit personaj providenţial, o legitimitate excesivă ce periculoasă. Astfel, ceea ce aparent ar fi o culme a democraţiei duce uşor la uniformizarea societăţii şi la dictatură.” „Napoleon III a avut intuiţia – aproape genială – că prin dialogul direct dintre deţinătorul puterii şi cei care-l confirmă în această poziţie, democraţia poate servi de minune unui regim autoritar şi foarte «personalizat»…

Vezi articol original 60 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s