Alegeri libere ca în Hong Kong

Rândurile care urmează pornesc de la un comentariu al Ramonei Moroianu la articolul Un secol de singurătate. Iată comentariul:

Se spune că o decizie bună, indiferent de situaţia care o impune, se ia prin eliminarea a patru factori:
– frica
– ignoranţa
– egoismul (sa imi fie doar mie bine)
– dorinţa de a face rău, de te razbuna pe cineva

Şi acum, aplicând cele de mai sus la perechea monarhie vs republică:
– de ce ţi-e frică să ai, în fruntea ţării, un monarh?
– te-ai documentat bine, din surse avizate, în privinţa monarhiei, astfel încât să nu poţi fi manipulat pe acest subiect, ci să poţi decide în cunoştinţă de cauză?
– care dintre cele două variante, monarhie sau republică, serveşte interesului general? Ţi se pare că Romania preşedinţilor a ajuns departe, că o duce bine?
– alegi republica pentru că eşti convins de capacitatea ei de a duce ţara pe o cale bună sau din alte motive nu tocmai nobile?

Fiecare are dreptul la o alegere. Sper să fie luată spre binele României.

Închei intrebându-vă de ce credeţi ca actualii oameni politici nu au curajul sa ridice măcar problema revenirii la monarhie? De ce nu ne lasă libertatea de a alege?

Răspunsul meu la ultima întrebare e: pentru că vor să ne lase „libertatea” de a alege doar dintre cei care sunt „avizati” de partidele politice actuale. Cam ca în Hong Kong (regiune specială a Republicii Populare Chineze): partidul unic avizează trei candidaţi, apoi puteţi alege „liber”.

Veţi spune că la noi nu e partid unic şi nu sunt doar trei candidaţi. Să ne gândim puţin. Cele 2-3 partide care se rotesc la putere sunt toate combinări si recombinări ale acelei puteri care voia să instaureze „comunismul cu faţă umană” (cam ca în Hong Kong!). Sunt, aşadar,  întotdeuna 3 candidaţi cu viză „de la partid”. Cei care contează. Restul candidaţilor sunt fie „iepuri” (pregătesc terenul pentru unul dintre candidaţii grei), fie „fazani” (sunt ademeniţi să candideze pentru a deruta o parte din electoratul adversarului), fie „rinoceri” (care sunt contra tuturor), fie „elefanţi albi” (care au soluţia magică a salvării tuturor).

Cam asta e republica minciunii instalată la Bucureşti prin constituţia din 1991. O regiune specială capitalismului de cumetrie. În care, din cinci în cinci ani, alegem „liber” un guvernator. Desigur, avizat în prealabil de cumetri. Cam ca în Hong Kong.

Anunțuri

2 gânduri despre “Alegeri libere ca în Hong Kong

  1. REPUBLICA MINCIUNII ** ASA ESTE- REPUBLICA ESTE O MINCIUNĂ, INSTAURATĂ IN INTERESUL DOAR AL ASA ZISII-LOR** ALESI* AM INCERCAT SĂ IDENTIFIC CITI DINTRE PARLAMENTARII NOSTRI AFLATI IN CEL MAI INALT FOR LEGISLATIV, ÎN ULTIMII 10-15 ANI AU AVUT CURAJUL SĂ RIDICE PROBLEMA **MONARHIEI** IN ROMÂNIA SI MI-AU IESIT CAM 3-4 LA NUMĂR, IN REST TAC SI SE FAC CĂ NU STIU NIMIC–DACĂ UN REPORTER CURIOS( DAR NU PREA AVEM CU MICI EXCEPTII) I-AR INTREBA PE *ALESI* CE PĂRERE AU DESPRE MONARHIE SUNT CONVINS CĂ AR LUA-O TOŢI LA FUGĂ PE HOLURILE PARLAMENTULUI. IN ALTĂ ORDINE DE IDEI- PENTRU CEI CARE FAC COMENTARII INJURIOASE LA ADRESA REGELUI SI A MONARHIEI, LE RECOMAND SĂ CITEASCĂ MATERIALUIL SI SĂ-ŞI PUNĂ ACESTE INTREBĂRI SĂ REFLECTEZE SI APOI SĂ SE LANSEZE IN COMENTARII–NU SUNT DE ACORD CU REVENIREA MONARHIEI SĂ ARGUMENTEZE DE CE N U- SUNT IAR DACĂ N U AU ARGUMENTE PLAUZIBILE MAI BINE SĂ TACĂ-

  2. Mă uimeşte nespus argumentul celor care votează cu un candidat ca nu cumva să se reinstaureze comunismul în ţărişoară. Iar eu îi întreb: cum puteţi afirma că sunteţi luptători aprigi împotriva comunismului când perpetuaţi prin vot tocmai forma de guvernământ impusă forţat de către ei?
    Mă uimeşte nespus argumentul celor care afirmă că merg la vor pentru că i-ar mustra conştiinţa dacă nu ar face-o. Să meargă şi să pună ştampila în fruntea moşierului care va jecmăni ţara în următorii ani, laolaltă cu gaşca lui de zburători cu boltă peste limitele bunului simţ. Le ofer argumentul monarhiei şi afirmă că din ea nu a mai rămas mare lucru. Că sunt conştienţi că nu prea au dintre cine alege conducător, dar nici să stea acasă nu merge şi nici anularea votului nu i-ar satisface. Iar eu îi întreb: ce conştiinţă este aceea care duce la perpetuarea răului, a imposturii, a ipocriziei?
    Mă uimeşte nespus memoria scurtă a românului care uită că i s-a promis şi nu i s-a dat, că i s-a zâmbit şi a fost apoi insultat, că i s-a şoptit mieros iubire şi a primit indiferenţă, nesimţire, tupeu formidabil, furtişag ca în codru, aroganţă, lipsă de principii şi minciună.
    Vorbeam deunăzi, pe danghenea@wordpress.com, despre iubire si imi aratam scepticismul in privinta iubirilor durabile. Dar da, aveţi dreptate, există: iubirea unui om pentru România şi poporul ei, Regele Mihai, iubire de care asa zişii oameni politici actuali nu vor fi în stare vreodată.
    Concluzionând: aţi facut, stimabililor, o campanie electorală de râsul curcilor şi de spaima gănilor. O campanie avicolă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s