Paşoptiştii, Dumnezeu şi trei mari regi (3)

Noroc sau Providenţă?

Că nu au fost anexate Principatele la Rusia în 1812 a fost un noroc.

Că nu au fost împărtite între Rusia şi Austria în 1854 a fost iarăşi noroc.

Dar faptul că imediat după înfrângerea Rusiei în Războiul Crimeii o elita politica românească a aparut aproape ca o generatie spontanee si a actionat atat de coordonat si eficient pare de-a dreptul un miracol.

Pentru cei care cred în noroc voi spune ca in acest caz au fost şi oameni pregătiti să prindă acest noroc. Pentru cei ce invocă protecţia divină voi spune că Dumnezeu îţi dă, dar nu-ti bagă în traistă; si iarăşi au fost acesti paşoptişti care au stat un deceniu in exil, asteptand cu rabdare să aibă ce băga în traistă.

Aşa că formula „prin mila lui dumnezeu şi voinţa naţională”, care va indica sursa puterii suveranilor României, descrie foarte bine modul în care a luat naştere însăşi România.

Teoria cu lupta seculară a maselor populare care a dus inevitabil la formarea statului român e o aiureală. Statul român s-a născut recent, doar cu 5-6 gemeraţii în urmă (cam pe vremea stră-străbunicilor mei), la punctul de întâlnire dintre o serie de întâmplări providenţiale şi o generaţie cu un proiect politic clar pe care l-a urmărit cu o voinţă ieşită din comun.

România a fost posibilă „prin Graţia lui Dumnezeu şi Voinţa Naţională”.

(va urma)

Anunțuri

Un gând despre “Paşoptiştii, Dumnezeu şi trei mari regi (3)

  1. Pingback: “Paşoptiştii, Dumnezeu şi trei mari regi” (1-10) | Monarhia Salvează România

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s