Republici retardate (9)

“Sa punem intre noi fraternitatea si intelegerea si Dumnezeu ne va arata un conducator”, se spune în Mazurek dąbrowskiego, imnul naţional al Poloniei, dar asta nu insemna un consens silit; incredibil, dar adevarat, hotararile Seimului (Parlamentul Poloniei medievale) se luau doar prin consens; si mai incredibil pentru secolele XVI – XVIII, când in Europa înfloreau regimuri absolutiste, fiecare dintre cei peste 1 milion de cetateni ai Republicii (desi avea un rege, tara se numea Rzeczpospolita – Republica) avea dreptul de veto liber fata de orice decizie la care nu fusese parte (adica avea dreptul sa nu se supuna unei legi votate fara acordul sau).

Rzeczpospolita era, începând cu 1569, o confederaţie între Regatul Poloniei şi Marele Ducat al Lituaniei (Lituanie care, deşi poate părea ciudat azi, a fost cel mai întins stat european vreme de 400 de ani, ajungând în epoca sa de maximă expansiune să aibă aproape 1 milion de kilometri pătraţi – cam cât două Spanii actuale).

Tipul de republică al Uniunii polono-lituane era în multe privinţe similar cu sistemul republican al Olandei din primele două secole după eliberarea de Spania. Şi Olanda şi Polonia au trecut printr-o perioadă de ocupaţie străină începând cu sfârşitul secolului XIX – 20 de ani pentru Olanda, 120 pentru Polonia şi Lituania. După ocupaţia franceză, olandezii au trecut la monarhia constituţională şi acest sistem a făcut ca Olanda să nu mai cunoască dictatura în următorii 200 de ani (îar ocupată a fost doar 4).

Să vedem ce s-a întâmplat cu Polonia şi Lituania după reînfiinţarea ca republici, în secolul XX.

11. Varşovia, 16 decembrie 1922. Primul preşedinte ales al Poloniei este împuşcat, la prima sa apariţie publică, la doar cinci zile după alegerea sa. Al doilea preşedinte este doar puţin mai norocos: generalul Piłsudski, care îi era vechi prieten, îi permite să se retragă (viu şi nevătămat) pentru a-i face loc în fruntea statului. Piłsudski a refuzat funcţia de preşedinte, unde şi-a pus un om de paie, fiind un dictator care s-a mulţumit cu modestul titlu oficial de Inspector General al Armatei. Polonia nu a mai redevenit niciodată o republică parlamentară. Bilanţ: 4 ani de parlamentarism, 13 ani dictatură militară, a patra împărţire a Poloniei.

12. Vilnius, 11 iulie 1918. Consiliul Lituaniei alege un duce german ca Rege al Lituaniei, sub numele de Mindaugas II. Noul rege ales nu va avea ocazia să ajungă în Lituania (Germania nu a fost de acord cu alegerea). Pe 2 decembrie Mindaugas renunţă la tron, pe 16 decembrie trupele bolşevice intră în Vilnius şi proclamă Republica Sovietică Lituania, devenită în scurt timp Republica Sovietică Lituania-Belarus. Polonezii înving Armata Roşie în 1920 şi, în ciuda unui pact semnat cu Republica Lituania (al cărei guvern se mutase la Kaunas), nu redă Vilniusul lituanienilor, ci îl anexează la Polonia. Aşa că în loc de un stat unit si democratic, vor rezulta două republici mai slabe (Polonia şi Lituania), în dispută una cu alta şi conduse dictatorial. Pentru că şi bilanţul Republicii Lituania este negativ: 5 ani anarhie şi război civil, 3 ani de democraţie frământată şi 14 ani de dictatură.

Anunțuri

Un gând despre “Republici retardate (9)

  1. Pingback: Unde sunt dovezile zdrobitoare ca republica e viitorul luminos? | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s