Bâta şi banana

Republica a fost instalată cu tancurile sovietice şi toate continuările ei sunt nelegitime. Daca vi se pare că e un argument slab, hai să zicem că luăm totul de la capăt începând cu 1990.

Ia să vedem cât de legitim e regimul instalat de activiştii şi securiştii care s-au intitulat salvatori naţionali.

reg90În ianuarie 1990 Regele Mihai se pregătea să vină în România. Se afla deja pe aeroportul din Geneva când ambasada română la Berna a transmis că autorităţile române nu vor acorda dreptul de survol avionului dacă la bordul acestuia se va afla „fostul rege Mihai”, care nu are … viză de intrare în România. Cât de speriaţi erau impostorii de la cârma României se vede din această abordare disproporţionată faţă de statutul de „simplu particular” pe care i-l acordau, cu aere de de superioritate, atunci când expediau ca nerelevantă discuţia despre revenirea la monarhia constitutională.

De fapt, până în ziua de azi este crezut mitul conform căruia în 1990 doar 2% ar fi sprijinit revenirea la monarhie. Trebuie să mărturisesc că şi eu am înghiţit asta până acum câteva zile, când am dat peste o remarcă de bun simţ: în aprilie 1992 s-a văzut pe viu care este popularitatea regelui. Oricum ai întoarce-o nu e posibil ca un om pe care l-ar sprijini doar 2% să fie aclamat de mai mult de jumătate din populaţia Capitalei.

Aşa că securiştii ştiau în 1990 un secret care trebuia foarte bine păzit: că Regele Mihai poate ralia instantaneu, prin simpla sa prezenţă, mase mari de oameni.

Aşadar, punctul 1 a fost bifat: regele este ţinut departe.

Punctul 2: dăm banane, televizoare color şi căldură în case (ca şi cum dădeau de la ei!)

Punctul 3: anunţam că, pentru a putea continua măreţele realizări din ultima lună vom participa la alegeri ca partid politic. Numele partidului: Frontul Salvării Naţionale, acelaşi cu cel al structurii admnistrative provizorii (Consiliul Frontului Salvarii Nationale), şi cu aceiaşi oameni, evident! Funcţia de arbitru-jucător s-a inventat nu de ieri de azi, ci de la începuturile republicii „noi”.

Punctul 4: La televizoarele color (la care se vede un singur post de televiziune) dăm ştiri peste ştiri despre actiunile „oamenilor de bine” care sprijină FSN şi critică acţiunea „destabilizatoare” a partidelor istorice recent reconstituite.

O să ziceţi ca astea sunt manipulări la care se dedă orice putere. Fie. Dar iata că, pe 28  ianuarie partidele istorice organizează o mare manifestaţie cerând dizolvarea CFSN şi înlocuirea cu o structură neutră politic, care sa organizeze alegeri corecte. Deşi adunasera trupe de manevră din uzinele bucureştene (exact cum făcuseră comuniştii in 8 noiembrie 1945), se dovedeşte ca acestea nu sunt suficiente şi se pune în aplicare secvenţa 2 – aducerea minerilor în Bucureşti (minerii semnasera deja din 14 ianuarie convocatoare!).

Cei care nu s-au mulţumit cu banane au primit în plus şi bâte pe spinare. Deşi mulţi au fost înfricoşati de aceasta manifestare „democratica”, au rămas încă destui (zeci de mii!) ca să strige în 18 februarie 1990 „Jos Securitatea!” Bineînţeles ca securitatea a reacţionat. Făra imaginaţie, dar eficient: a adus din nou minerii sa facă ordine.

„Campania electorală” urma să înceapă într-o lună şi ceva, dar televiziunea propaga deja ideea că sunt două tabere: „salvatorii” sprijiniţi de „oamenii de bine” şi „destabilizatorii” pe care îi sprijină „vânzătorii de ţară”.

Alegerile au fost câştigate cu o majoritate confortabilă de mânuitorii bâtei şi ai bananei. Aparent confortabilă. Pentru că intelectualii şi studenţii contestau în continuare noul regim. Aşa că a urmat Marea Bâtă: mineriada din 13-15 iunie. Care a scos din arena politică, pentru ani buni, orice contestare radicală a regimului.

Recapitulând: în 1990 neocomuniştii au folosit exact aceleaşi metode ca şi comuniştii în 1945-1947 pentru a instaura republica. Aş zice că neocomuniştii au fost chiar mai lipsiti de scrupule decât generaţia Ana Pauker – Gheorghiu-Dej. Ceea ce s-a văzut şi la capitolul eficienţă: au realizat în cinci luni ceea ce celorlalţi le-a luat aproape 3 ani!

Trăiască Republica? Republica al cărei prim preşedinte a depus jurământul la 13 zile dupa ce i-a felicitat pe minerii care strigaseră „moarte intelectualilor”  şi chiar omorâseră oameni?

Fapt: mineriada din 13-15 iunie 1990 s-a soldat cu mai multe victime (morţi şi răniţi) decât represiunea din 8 noiembrie 1945. În 1945 s-a tras cu gloanţe de război, în 1990 oamenii au fost bătuti cu sălbăticie, uneori până la moarte. Chestie de evoluţie a mentalităţii.

Aşa că trăim într-o republică bananieră. O republică legitimată de banane şi bâte.

Anunțuri

Un gând despre “Bâta şi banana

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s