23 august 1944 – a fost sau n-a fost?

1. A fost un act de salvare a ceea ce mai putea fi salvat din România. Nu mai existau variante bune. Existau doar variante proaste si foarte proaste. Regele Mihai a avut curajul si determinarea sa aleaga varianta care mai permitea un dram de speranta.

2. N-a fost un act de tradare. Sau, daca vreti neaparat tradatori, cautati-l pe cel care a dus si a pierdut doua armate române la Stalingrad, fara alta ratiune decat propria sa megalomanie.

3. N-a fost o lovitura de stat. Regele nu da lovituri de stat; nu revendica prin forta ceea ce ii apartine de drept: suveranitatea. Regele a restaurat statul român, iar armata l-a urmat, recunoscandu-i fara sovaire legitimitatea.

4. N-a fost o insurectie comunista si nici nu a usurat preluarea tarii de catre comunisti. Dimpotriva, le-a incurcat pentru 3 ani planurile de instaurare a unui guvern adus in intregime de la Moscova.

5. A fost un act personal al Regelui Mihai. A avut sfatuitori, a avut sprijinitori, dar in acea ora astrala a marii decizii a fost singur. Si a dovedit curaj si luciditate cand toti ceilalti ezitau sau isi pierdusera capul (inclusiv acel personaj tragic, autointitulat Conducator al Statului).

6. A fost o drama in care nu e nimic de sarbatorit, dar care a evitat o tragedie. Si bine si frumos ar fi sa-i pomenim pe cei care au salvat ceea ce mai putea fi salvat. Incepand cu bravul rege Mihai I.

Anunțuri

7 gânduri despre “23 august 1944 – a fost sau n-a fost?

  1. Pingback: Doua tragedii ridicole si o drama neterminata | Dan Ghenea

  2. Domnule Ghenea, Maresalul nu a fost megaloman, iar cele doua armate Romane pierdute au fost pierdute in nadejdea ca Germanii vor mai reflecta (vezi dictatul de la Viena). In rest, sint de acord cu spusele dumneavoastra. Dar ati incercat sa reflectati ce ar fi fost daca am fi aparat Ardealul si mai apoi (daca ar fi existat un „mai apoi”) Bassarabia? Atunci am fi pierdut (ca si Polonia de altfel) dar am fi avut fruntea sus.

    • Partea proasta e ca trebuia sa aparam mai intai Basarabia si apoi Ardealul.
      Comparatia cu Polonia e fortata. Polonia avea o alianta ferma cu Anglia si Franta, noi nu (renuntasem la garantiile engleze in aprilie 1940).
      Franta si Anglia au intrat in razboi, la 3 septembrie 1939, pentru Polonia.

    • Stiu ca e greu de acceptat, dar imi mentin parerea ca maresalul avea serioase probleme de personalitate. Iar in ultima parte a razboiului am banuiala ca nu mai avea un bun contact cu realitatea. Ca exemplu, intr-o telegrama trimisa la Ankara unui general britanic, in aprilie 1944, sustinea ca armata romana e „aproape intacta” (uitase oare de cele 2 armate pierdute la stalingrad? sau poate isi inchipuia ca un comandant aliat nu stia de asta?!)

      • Oricare conducator atunci cind are puteri quasi absolute devine dictator (sau are macar tendinta). Este in natura umana a lucrurilor. Nu i-au apararea Maresalului, dar nu a pierdut armatele ca urmare a unei actiuni proprii, armatel romane fiind incadrate intr-un sistem operational strategic asupra caruia avea putina influenta. Pe de alta parte, puterea de lovire a armatei Romane era pastrate: a dovedit-o atunci cind a fost alaturata Sovieticilor (este drept ca in lipsa apelului Regal, Dumnezeu stie ce s-ar fi intimplat) si cind a elberat Ardealul, a cucerit Debretinul si a fortat Tisa (si nu a fost o excursie de placere, credeti-ma)

      • 1. De acord, era in aerul timpului sa fii dictator. Nu din asta ii fac o vina maresalului. Din pacate, pentru el si pentru noi, s-a dovedit ca puterea absoluta nu l-a corupt (la modul propriu), ci l-a imbolnavit (la modul propriu). Nu a mai fost capabil sa judece limpede inca din august 1941, atunci cand alege sa angajeze armata romana in cucerirea Odessei (ordinele sale tactice s-au dovedit in acest caz eronate – a ordonat asaltul, desi a fost avertizat ca armata romana nu dispune de superioritatea tehnica necesara unei asemenea actiuni; motivatia lui, cuprinsa in ordinul de lupta, are legatura doar cu niste fantasme napoleoniene, nu cu realitatea din teren).
        2. Povestea cu recapatarea Ardealului a fost doar in capul lui. Hitler il recompensase explicit cu Transnistria pentru continuarea razboiului dincolo de Nistru. Hitler a mentionat (vag, de altfel) posibilitatea revizuirii arbitrajului de la Viena abia in 1944, cand nu mai putea oferi, de fapt, nimic.
        3. Maresalul a fost un slab om politic (a mers cu Hitler pana la Don si pana in Caucaz fara sa aiba un tratat politic cu Germania si nu a inteles nici in ultima clipa ca ruperea aliantei cu Hitler era un gest politic necesar, care nu trebuia sa se impiedice de niste considerente de „onoare militara”) si a fost un tactician mediocru, care in momentele sale de megalomanie (in sens strict patologic, fara conotatii morale!) a facut alegeri irationale care au costat multe vieti.
        4. Acea armata romana mai avea un sfert din forta de dinaintea asaltului Odessei si jumatate din cea de dinainte de Stalingrad. Ar fi fost anihilata daca nu intervenea Regele. Maresalul tocmai se pregatea sa o faca sa piara pana la unul pentru a-si apara onoarea (cand era o tragedie pura, nici vorba de onoare!)

      • Trebuie sa inteleg ca, in viziunea dumneavoastra respectarea tratatelor si a obligatiilor contractuale trebuie realizata doar atunci cind lucrurile merg bine? Repet: cred ca greseala majora a fost ca nu am aparat Bassarabia, restul e speculati, este „cura posterior”. Asta fireste daca nu luam in consideratie posibilitatea unei „neutralitati binevoitoare (mai mult sau mai putin) fata de Germania”. Dar asa ceva nu era cu putinta: ar fi fost impotriva „testamentului politic” al lui Titulescu. Pacat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s